Conceptul de alaptare. Alaptarea culturala si alaptarea biologica
ALĂPTAREA CULTURALĂ
Societatea a inventat alăptarea culturală, temporară şi substituibilă care se adaptează mediului artificial, societăţii de consum.
Este o alimentaţie rigidă, cu orar fix, cu restrângerea numerelor şi duratei suptului şi a contactelor dintre mamă şi copil, completarea suptului cu lichide sau alternanţa alimentaţiei cu biberonul pentru a permite mamei să se odihnească.
Sânul este o alternativă a biberonului, care de fapt este considertat norma de alimentaţie a sugarului de câtre opinia publică şi de câtre mulţi specialişti. Astfel sânul e folosit ca un "biberon" de carne, se oferă ca biberonul de gumă, e retras ca şi acesta, se dezinfectează şi se spală fiind doar un instrument de hrănire.
Copiii sunt separaţi de mamele lor fiind considerat periculos ca mama să doarmă cu copilul ei.
Consecinţele alăptării culturale sunt:
- orarul fix produce un sugar epuizat de plâns, care numai suge viguros sau adormit pentru că a fost liniştit cu ceai;
- completarea suptului cu lichide scade pofta de sucţiune pentru că consumul lichidelor din biberon e mai uşor;
- limitarea timpului de alăptarte duce la obstruarea canalelor galactofore datorită golirii insuficiente a sânilor, ceea ce îngreunează suptul şi alterează şi mai mult instinctul de sucţiune;
- medicamentele administrate în timpul "naşterii culturale" afectează capacitatea de sucţiune a copiluluişi îl împiedică să sugă aşa cum trebuie căteva zile, ceea ce duce la un reflex alterat de ejecţie a laptelui, angorjarea sânului,frică de durere şi la un copil înfometat şi agitat; Orarul fix, adăugarea lichidelor (ceai, suc de fructe, apă), introducerea solidelor copilului alăptat, subminează instinctul de supt al copilului , împiedică stimularea suficiente a mamelonului şi astfel împiedică stabilirea unei secreţii bune de lapte.
Alăptarea culturală produce eşecul alăptării, copilul e repede înţărcat (cam în 4-6 săptămâni sau max. 3 luni) şi pus la biberon, mama se poate întoarce la ocupaţiile ei şi în acest timp copilul primeşte ceai, glucoză ca să nu plângă până vine mama sau doarme, sau se introduc sucurile sau solidele pentru că laptele de mamă numai este destul de nutritiv. Este o cauză de tensiuni, frustrări şi confuzie pentru mamă şi copil.
Alăptarea culturală nu produce un copil mai sănătos psihic şi fizic decât alimentaţia artificială, diferenţele sunt minime pe când în cazul alăptării biologice diferenţele sunt mari din punct de vedere psihoemoţional şi biologic.
ALĂPTAREA BIOLOGICĂ
Este rezultatul unei relaţii de dragoste între mamă şi copil stabilit printr-un contact imediat şi prelungit chiar de la naşterea copilului.
Este o alimentaţie care nu cunoaşte nici o regulă, care nu restrânge suptul copilului, înseamnă o alăptare continuă, fără întrerupere, zi şi noapte şi presupune un contact strâns între mamă şi copil, copilul mereu lângă mamă are acces nelimitat la sâni.
Mama şi copilul cu ocazia alăptării biologice ca şi în cursul sarcinii formează un cuplu unic. Suptul este dirijat de copil, începe de la naştere înaintea tăierii cordonului ombilical şi continuă cu o frecvenţă mare în primele săptămâni, apoi de 5-6x/zi. Totodată este o relaţie de parteneriat, şi mama când îşi simte sânii plini îl poate trezi pe copil şi îi poate oferi sânul.
Alăptarea biologică are avantajul că:
- asigură o dezvoltare psiho-emoţională echilibrată a copilului; sânul este nu numai o sursă de hrană ci şi de siguranţă şi consolare, de căldură, oferă copilului contactul vizual cu mama, fundamentează ataşamentul ce-l va ajuta mai târziu să se detaşeze de mamă şi să devină independent şi echilibrat emoţional.
- nu duce la înfundarea sau abcedarea sânului, mereu goliţi sânii rămân suplii,
- asigură o lactaţie suficientă ,stimulaţi sânii produc lapte din belşug; este guvernată de legea "cererii şi ofertei", cu cât copilul suge mai mult cu atât se produce mai mult lapte.
- nu duce la "psihoza cântarului", mama are încredere în capacităţile sale de a produce destul lapte şi ştie că dacă adoarme copilul el s-a săturat şi nu trebuie cântărit la fiecare supt;
- nu are nevoie de biberon, care perturbă reflexul de secreţie a mamei şi duce la scăderea laptelui;
- înţărcarea este reglată de copil, laptele rămâne sursa esenţială de proteine pentru 1-2 ani;
- pentru mame este o acţiune instinctivă, implinirea feminităţii, o relaţie de dragoste care oferă satisfacţii imense pe plan afectiv; (vezi anexa Alaptarea biologica.Experimente )
