Poezie de iarna: Doar sclipire argintie

Doar sclipire argintie

Încotro s-au risipit
Norii, care-au viscolit?
Cer ca sticla străvezie
A rămas peste câmpie.
Şi un larg de zare ninsă
Cu zăpadă neatinsă.
Faţa ei e neclintită
Ca oglinda lustruită.
Nicăieri niciun lăstar,
Nici vreun iepure măcar,
Nici vreo vulpe s-o străbată
Ca o flacără roşcată.
Fără case, fără drum,
Desena-o-aş şi n-am cum.
În câmpie pe tipsie,
Doar sclipire argintie,
Ce te cheamă şi... te fură
Ca o albă aventură.