Tu si bebelusul tau: 11 pasi de parcurs impreuna dupa iesirea din maternitate

Tu şi copilul tău
11 paşi pe care să-i parcurgeţi împreună

Felicitări pentru că ai devenit părinte!

Ajunsă aici, probabil că te întrebi: la ce treabă m-am înhămat?! Acum când devotamentul pe viaţă faţă de copilul tău începe să prindă contur, vei găsi în acest material un ghid care să îţi îndrume primii paşi pe drumul iubirii alături de minunatul tău bebeluş.

Să te aştepţi ca săptămânile ce vor urma să fie pline de provocări, teamă, frustrări, bucurii, surprize şi multă dragoste. Te vei îndrăgosti de copilul tău şi asta îţi va părea ca un curcubeu cu multe culori. Împreună veţi intra într-un ritm care vă va lega unul de altul. Va fi dansul vostru special.

În cele ce urmează veţi afla câtiva dintre paşii elementari ai acestui dans. La ei veţi adăuga, tu şi copilul tău, alţii noi şi veţi forma un ritm de-o armonie unică.

Primul pas: consolidarea încrederii

Copilul tău trebuie să înveţe că poate avea încredere în tine să-i fii alături, întâmpinându-i nevoile. Contrar opiniei obişnuite, bebeluşul nu poate fi răsfaţat. Trebuie să ştie că eşti lângă el, alinându-l când plânge, hrănindu-l când îi este foame, jucându-te cu el când se plictiseşte, schimbându-i scutecele când e ud, strângându-l la piept când se simte singur şi speriat. Fiind alături de copilul tău în toate aceste moduri, el va învăţa să depindă de tine şi să aibă încredere. Este un lucru extrem de important, dat fiind că încrederea aceasta e fundamentul relaţiilor interumane în care viitorul adult se va angaja mai târziu.

Al doilea pas: hrănirea bebeluşului

Încearcă să faci din momentele în care îl hrăneşti nişte clipe deosebite, atât pentru el cât şi pentru tine. Acesta va fi probabil cel mai bun mod de a începe consolidarea legăturii dintre tine şi copil, bazată pe încredere şi iubire. Mai întâi caută să găseşti un loc cât mai comod, unde poţi sta relaxată. Ţine-l în braţe şi priveşte-l tot timpul în faţă. Poţi să-l mângâi uşor pe obraz, că să-l faci să întoarcă gura spre sânul tău. Zâmbeşte-i şi vorbeşte-i pentru a-i atrage atenţia. Dacă e la început şi abia învaţă să sugă, vei avea nevoie de multă răbdare. În cele din urmă vei observa o anumită alternanţă ritmică în timpul hrănirii: va suge pentru un timp, apoi se va opri, iar va suge puţin şi iar se va opri. O astfel de pauză este un moment prielnic pentru a-i vorbi. El poate să vadă şi să audă, iar această interacţiune între voi doi îi va face plăcere. Nu-i vorbi însă continuu cât timp îl hraneşti, căci îi vei distrage atenţia; mai bine doar în timpul “pauzelor”. “Conversaţia” cu el te va ajuta să-l ţii treaz. Sugarii sunt cam somnoroşi şi pot adormi în timp ce-i hrăneşti. Dacă tu crezi că bebeluşul tău nu a supt destul lapte, trezeşte-l uşor cu o mângâiere pe obraz, modificându-i poziţia, frecându-i picioruşele, sau schimbându-i scutecele. După ce s-a trezit, continuă să-l hrăneşti. Va trebui să faci acest lucru de câteva ori.

Dacă îi dai lapte cu biberonul, şi nu prea ştii cât ar trebui să sugă pentru a se sătura, consultă un pediatru. Mamele care alăptează trebuie să stea liniştite că bebeluşul e sătul dar că scutecele trebuie schimbate des. Dacă alăptezi, bebeluşul tău va avea nevoie de timp până se va învăţa să sugă. Şi ţie îţi va lua ceva timp până vei învăţa să îl alăptezi! Ai rabdare, cu timpul veţi învăţa amândoi.

Şi hrănirea cu biberonul e bună. Dacă bebeluşului nu pare să-i placă formula de lapte pe care i-l dai, sau nu îi prieşte, mai bine ar fi să vorbeşti cu un medic pediatru înainte să faci vreo schimbare. Copilul va fi mai sănatos dacă îl obişnuieşti cu aceeaşi formulă. Nu e recomandat să schimbi laptele înainte de a consulta un specialist.

Oricât de ocupată ai fi sau oricât de tentant ţi s-ar părea, nu sprijini biberonul bebeluşului de ceva în loc să-l ţii tu în timp ce-l hrăneşti. Bebeluşului îi place şi are nevoie să-l atingi şi să-l ţii în braţe. De asemenea, el nu poate controla cantitatea de lapte pe care o înghite şi se poate îneca (ştii ce greu e să bei când stai întins). Mai mult, bebeluşul poate face infecţie dacă laptele îi ajunge în urechea interioară, asta dacă nu are capul ridicat când mănâncă.

Bebeluşul trebuie să scoată aerul în timpul mesei. Dacă alăptezi, scoate-i aerul atunci când schimbi sânul. Dacă îl hrăneşti cu biberonul scoate-i aerul cam la fiecare 50 ml sau oricând dă semn că nu se simte în largul lui. Sunt mai multe moduri în care bebeluşul poate să scoată aerul.

Iată câteva sugestii de a scoate aerul pe carele l-a înghiţit bebeluşul tău: Ţine bebeluşul pe umăr. Cu putere, dar totuşi cu grijă freacă-l pe spate de jos în sus spre umeri. Ţinându-l în aceeaşi poziţie, poţi să-l baţi uşor pe spate. Poţi aplica aceleaşi tehnici ţinându-l pe burtă pe picioarele tale. Majoritatea medicilor pediatri recomandă să nu începi hrănirea bebeluşul cu mâncăruri solide, inclusiv cu cereale şi mâncăruri pasate, decât după 4-6 luni. Unii medici recomandă mâncărurile solide abia dupa ce bebeluşul poate sta singur în şezut. Nu uita să discuţi toate acestea cu medicul copilului, să iei în considerare şi recomandările lui în ceea ce priveşte mâncărurile solide. În rest, asigură-te că bebeluşul îşi primeşte caloriile de care are nevoie din laptele tău sau din formula de lapte pe care îl bea.

Hrănirea bebeluşului va fi întotdeauna o experienţă binevenită atât pentru tine cât şi pentru el dacă îl hrăneşti imediat când te anunţă că îi este foame. Dacă îl laşi se aştepte se va înfuria! Ţine minte, hrănirea bebeluşului trebuie să fie oricând un moment special pe care îl petreceţi alături. Îl meritaţi din plin.

Al treilea pas: dormitul bebeluşului

În primele câteva luni de la naştere bebeluşii petrec cea mai mare parte a timpului dormind. Deşi există variaţii privind durata somnului de la copil la copil, în general sugarii dorm între 16 şi 20 de ore pe zi în această perioadă. Este un lucru normal şi sănatos pentru dezvoltarea lor.

Unii bebeluşi dorm mult mai puţin, ceea ce este de asemenea normal, deşi destul de dificil pentru părinţi. Copilul tău are nevoie de un loc unde să doarmă liniştit şi să se simtă în siguranţă. Dacă nu ai un pătuţ, poţi improviza unul destul de bun dintr-o cutie curată, un coş sau un sertar în care aţi aşternut un cearceaf. Nu aşeza niciodată bebeluşul pe pernă, pe saltea moale sau un pat cu apă. Dacă e aşezat pe ceva moale bebeluşul nu poate să-şi întoarcă capul să respire.

Cel mai bine când doarme e să-l aşezi pe o parte sau pe spate pe o suprafaţă tare. Majoritatea bebeluşilor dorm cam două ore. Apoi se trezesc. Pentru tine ca părinte poate fi greu şi obositor să fii lângă el din două în două ore. Din fericire, pe măsură ce creşte perioadele lui de somn se măresc, la fel şi intervalele în care stă treaz. Nu este bine să trezeşti bebeluşul dintr-un somn adânc. Dacă trebuie (dacă bebeluşul nu a mâncat timp de 5 ore, de exemplu) trezeşte-l uşor dezvelindu-l, schimbându-i scutecul, frecându-i mâinile sau picioarele, mângâindu-l pe faţă, schimbându-i poziţia sau vorbindu-i. Lasă-l să se trezească treptat şi continuă să-l stimulezi în acest fel dacă e nevoie să-l ţii treaz.

Bebeluşul îşi va face un anumit program de somn. Dacă dormi mai puţin noaptea ar trebuie să te odihneşti ziua atunci când doarme şi el. E bine să respecti programul de somn pe care bebeluşul şi-l va face păstrând linişte şi rezolvând treburile casnice în perioadele când el stă treaz.

Al patrulea pas: atingerile şi îmbrăţişările

Mai mult ca sigur că nimic nu-i place bebeluşului la fel de mult decât să fie ţinut în braţe, cât mai aproape de tine. În afara pântecului cald al mamei, expus sunetelor şi senzaţiilor puternice ale lumii exterioare, bebeluşul trăieşte o experienţă adesea copleşitoare.

Legănatul, îmbrăţişările şi mângâierile tale îl vor face să se simtă bine. Îi place să te simtă aproape, să-ţi simtă căldura şi bătăile inimii. Ţinutul în braţe nu-l va răsfăţa. Va căpăta un sentiment de siguranţă şi încredere că lumea în care a intrat nu e una chiar atât de aspră!

Deşi nu sunt absolut necesare, există tot felul de articole croite special pentru a-ţi permite să porţi copilul la piept. Majoritatea părinţilor şi bebeluşilor preferă aceste tipuri de portbebe-uri. Când cumperi un port-bebe, asigură-te că e făcut astfel încât să susţină capul copilului. Respectă instrucţiunile privitoare la modul de folosire şi vârsta pentru care e recomandat. Vei vedea că bebeluşul o să fie cel mai mulţumit când îl ţii în braţe. Este normal şi e un lucru bun pentru el. E la fel de important însă ca de pe la 2 luni să înceapă să-şi petreacă o parte din timp, atunci când e treaz, culcat pe burtă pe podea, întins pe o păturică. Poziţia culcat pe burtă favorizează dezvoltarea muşchilor superiori ai corpului. Îi place şi mai mult dacă te joci cu el când e în această poziţie. Dar la toate acestea te vei mai gândi la timpul potrivit. Deocamdată mângâie-l, alintă-l şi bucură-te de aceste momente. Nici n-o să realizezi când o să crească şi deja o să fie prea mare pentru astfel de lucruri!

Al cincelea pas: privitul

Pe la o lună, copilul e capabil să-şi focalizeze atenţia asupra unei persoane sau a unui obiect pentru cel puţin un minut. Stimulează-l, uitându-te atent la el, fie că-l hrăneşti, îl îmbăiezi sau îl iei în braţe. Lasă-l să te atingă şi să te pipăie. Ţine-i în faţă, la circa 30-40 cm, obiecte albe şi negre, viu colorate, continuând să-l priveşti şi să-i vorbeşti. Poţi cumpăra un carusel pe care să îl atârni deasupra pătuţului.

Schimbă locul pătuţului din când în când astfel încât să aibă diferite privelişti. Pune de asemeni în jurul lui obiecte albe, negre, viu colorate, fotografii sau figurine din hârtie, să le poată vedea. Foloseşte-ţi imaginaţia. Cutii colorate de cereale, fotografii din reviste, jucării mobile, de agăţat şi panglici, toate îl vor incinta pe bebeluş la fel de mult ca orice jucărie expresivă. Dar cel mai mult îi place bebeluşului să se uite la faţa ta! Crezi sau nu, faţa ta i se pare bebeluşului cel mai interesant lucru de pe pamânt! Va ajunge să-ţi cunoască înfăţişarea şi se va aştepta să o vadă dacă îi zâmbeşti şi vorbeşti mult cu el. Când îl hrăneşti sau îl îngrijeşti ţine-l într-o aşa manieră încât să-ţi vadă faţa. Şi pentru că tu îi zâmbeşti şi îi vorbeşti, el se va uita după tine aproape tot timpul. Cam de la 2 luni bebeluşul îţi va răspunde şi el zâmbind. Distanţa ideală de la care trebuie să te uiţi la el este de 30-40 cm. Fii expresiv căci bebeluşului îi va plăcea la nebunie.

Al şaselea pas: vorbitul

Bebeluşului îi place să te audă vorbind cu el. La început poate nu ştii ce să-i spui şi te vei simţi prost să vorbeşti cu un bebeluş. Dar poate fi cu adevarat distractiv, mai ales că e primul pas în dezvoltarea vorbirii. Ce spui nu e important atât timp cât prin voce îi transmiţi dragoste, înţelegere şi afecţiune. Nici nu e nevoie să te exprimi tot timpul prin cuvinte! Aşa că, oricât de ridicol te simţi, măcar încearcă!

Iată câteva sugestii care te-ar putea ajuta la început:

-  Spune-i bebeluşului ce faci… “Te hrănesc şi ţie îţi place să mănânci. Ce multe zgomote ciudate faci când mănânci… Te-ai săturat?”

-  Descrie-te pe tine sau pe el… “Ce bebeluş simpatic eşti. Ai ochi atât de mari, căprui şi strălucitori. Ai şi o gropiţă. Ai zece degeţele şi două mâini. Şi tati are ochi căprui. El e înalt şi slab. Îi place să mănânce cartofi prăjiti…”

-  Citeşte-i poezioare pentru copii.

-  Cântă-i cântecele pe care le-ai învăţat tu în copilărie, şi atunci când auzi muzică la radio.

-  Descrie ceea ce vezi şi auzi în jurul tău… “Aud cum cântă pasărelele…Tu le auzi? Vezi, asta e o pasăre. Se aude şi zgomotul maşinilor. Dacă n-ar fi aşa de zgomotoase… Ia uite, pe perete sunt două tablouri. Uite o poză cu bunica…” -  Spune-i copilului cât de mult îl iubeşti. Ai grijă să foloseşti întotdeauna cuvinte duioase când vorbeşti despre el.

Impresia pe care o va avea despre sine la maturitate începe să se contureze de pe acum. Pentru a-l face să aibă o părere bună despre el însuşi, foloseste cuvinte ca puternic, deştept, frumos, fericit, bun, dulce, sănătos, blând. Evită cuvinte ca: urât, prost, rău sau obraznic.

Însă poţi vorbi cu bebeluşul şi fără să apelezi la cuvinte. Îmbrăţişări, sărutări, gâdilituri şi alte astfel de manifestări de afecţiune îi vor spune indirect “Te iubesc”, “Eşti un copil minunat” sau “Eşti viaţa mea”. O să observi cum va începe să emită tot felul de sunete. Evident, acestea nu sunt cuvinte, dar va descoperi plăcerea de a se juca cu sunetele. Este modul său de a începe să înveţe să vorbească. Ajută-l să-şi dezvolte vorbirea.

Când staţi împreună şi el gângureşte, zâmbeşte-i şi imită sunetele pe care le produce. Va fi încântat! În jur de vârsta de trei luni, în timp ce-i vorbeşti şi îi zâmbeşti, îţi va “vorbi” şi el, în propriul limbaj fermecător, ca şi cum ţi-ar spune o poveste.

Al şaptelea pas: cum îl alini când plânge

Una din cele mai grele probe pentru un părinte este să se descurce cu un copil care plânge. Dar el nu o face tocmai pentru a te supăra pe tine. Plânsul este modul lui de a-ţi spune că nu se simte bine. Majoritatea bebeluşilor au o perioadă în care plâng mai mult spre sfârşitul fiecărei zile până pe la vârsta de patru luni. Când îl auzi că plânge, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să vezi dacă nu trebuie să-l schimbi. În caz că nu a fost hrănit prea de curând, înseamnă că îi este foame şi vrea să mănânce. Unii copii se liniştesc singuri, oprindu-se din plâns foarte repede. De obicei reuşesc să facă acest lucru ducându-şi pumnişorii la gură, introducându-i în gură sau facând mişcări de supt din buze. Alţi bebeluşi nu pot să se liniştească singuri şi continuă să plângă foarte mult. Un lucru care poate fi extrem de obositor şi de frustrant pentru un părinte.

În cele ce urmează, vei citi câteva sfaturi în această privinţă. Probabil că pentru început vei porni de la lucruri mai uşoare, trecând apoi la alte metode, dacă acestea nu se dovedesc eficiente.

Iată câteva metode prin care poţi încerca să-ţi linişteşti copilul:

-  Dacă bebeluşul este în coşuleţ sau în pătuţul lui, aşteaptă un minut înainte să faci ceva.

-  Apleacă-te peste pătuţ fără să-l iei în braţe. Doar vorbeşte-i încet şi continuu. Numai auzul glasului tău s-ar putea să-l liniştească.

-  Numără rar şi cu voce tare “1001”, “1002”, “1003”, mângâie-l pe spate şi pe cap în acelaşi ritm.

-  Condu-i mâna spre guriţă, pentru a continua să sugă.

-  Ia-l în braţe şi ţine-l la piept.

-  Leagănă-l în braţe sau plimbă-te cu el, ţinându-l cu capul pe umărul tău.

-  Încearcă să-i dai o suzetă.

-  Înfaşă copilul cu mâinile şi picioarele într-o păturică şi culcă-l pe burtică la tine în poală sau pe o parte, la el în pătuţ.

-  Foloseşte-ţi imaginaţia. Dacă nici unul din mijloacele de mai sus nu funcţionează, mai lasă-l jos 5-10 minute şi încearcă să-l linişteşti din nou.

-  Nu-l zgâlţâi niciodată ca să se oprească din plâns. Aceasta poate cauza disfuncţii cerebrale ireversibile sau chiar moartea.

Dacă bebeluşul tău plânge continuu, în ciuda tuturor eforturilor tale de a-l linişti, consultă un medic pediatru. Probabil că are colici sau alte probleme de ordin medical care trebuie depistate. Doctorul însuşi îţi va spune că un copil care plânge provoacă griji oricărui părinte. Atunci când te simţi frustrată, fii convinsă că dacă ai făcut tot ce-ţi stătea în putere pentru copil, nimeni nu se putea aşteapta la mai mult de la tine.

Pasul al optulea: jucându-te cu bebeluşul

Cel mai bun moment să te joci cu bebeluşul e atunci când este liniştit şi treaz. Atunci se simte bine, e relaxat şi poate să-şi concentreze atenţia asupra ta. N-ar putea fi atent la tine şi ar fi mofturos dacă ar fi obosit şi nedormit. Bebeluşul se poate distra cu tine sau cu oricare din persoanele care îl îngrijesc dacă se poartă cu grijă şi au chef de joacă. Zâmbetele şi vorbele adresate bebeluşului în timp ce îl îngrijeşti te pot face să combini munca cu joaca. Poţi începe prin a inventa diverse ritualuri şi jocuri în timp ce îi faci baie, îl schimbi sau îl hrăneşti. Poţi juca jocuri pe care ţi le aminteşti din copilarie sau pe care le vezi la alţii.

Când vă jucaţi, bebeluşul îţi dă de înteles că vrea să repeţi ceea ce faci de mai multe ori. Ai grijă să nu-l agiţi prea mult în aer. Creierul lui e foarte sensibil şi îi poate dăuna. La început, o sunătoare e o jucărie ideală pentru un bebeluş. Mai întâi se va uita la ea, mai târziu o va agita, o va băga în gură şi o va flutura în aer. Să te asiguri că sunătoarea sau orice altă jucărie îi dai nu se sparge uşor, nu are margini ascuţite sau nu se dezmembrează. Nu-i pune bebeluşului în mână o jucărie până când nu învaţă să-i dea singur drumul. Faptul că nu poate să-i dea drumul când se plictiseşte de ea poate să-l enerveze.

Bebeluşului îi plac şi alte jucării. La început trebuie să le manevrezi tu. Obiecte colorate, lucruri care sună când le agiţi, jucării care cântă, toate pot fi jucării excelente care îl vor stimula, îl vor ajuta să înveţe şi să crească. Încă de la naştere copilul profită şi se bucură de stimularea pe care o primeşte din partea ta şi a jucăriilor.

La fel de mult îi va plăcea să mergă la plimbare în căruţ, în parc sau la gradina zoologică. Când te joci afară cu bebeluşul, ai grijă să-l protejezi de soare cu o umbrelă sau o pălărie. Când afară e frig ai grijă să fie bine îmbrăcat, cu mănuşi şi căciuliţă şi învelit cu o păturică.

Copilul va fi foarte încântat de un leagăn sau de o jucărie tip carusel. La fel şi de jucăriile de plastic sau cauciuc pe care le poate băga în gură şi le poate suge. Doar să-i dai jucăriile nu e de ajuns. Trebuie să-i arăţi şi cum funcţionează, vorbindu-i şi jucându-te cu el. Adevărul e că tu eşti obiectul lui de joacă preferat. Ţine minte, cu tine îi place să se joace cel mai mult!

Pasul al nouălea: îngrijirea bebeluşului

În timpul zilei sunt multe lucruri pe care trebuie să le faci pentru copil: să-i dai să mănânce, să-l schimbi sau să-i faci baie. Cel mai bine e să faci toate astea când bebeluşul e pe jumătate adormit sau când e treaz şi plin de energie. Dacă doarme adânc, preferă să nu-l trezeşti. Dacă totuşi trebuie să-l trezeşti din somn, mai întâi încearcă să vorbeşti cu blândeţe şi să-l mişti uşor. Cu cât se trezeşte mai uşor cu atât e mai puţin probabil că o să plângă.

Îngrijirea pe care i-o acorzi va fi cu atât mai placută şi uşor de îndeplinit dacă o faci cu dragoste, jucându-te cu el în acelaşi timp. Copilul va fi foarte încântat dacă te porţi cu el cu grijă. Pe măsură ce creşte, e bine să-i formezi un anumit program. Asta se va întâmpla cam după ce bebeluşul va face 2-3 luni. Cu timpul vei observa că bebeluşului îi place rutina. Îi dă o anumită siguranţă şi va şti ce şi când urmează.

Dacă ai întrebări privind îmbăierea, schimbatul scutecelor, îmbrăcarea sau mânuirea bebeluşului, poţi întreba asistenta, doctorul pediatru sau orice vizitator specializat în pediatrie. Nu-ţi fie frică să pui orice întrebare – ei vor înţelege. Pe internet, la librării sau biblioteci poţi găsi cărţi sau casete specializate în îngrijirea sugarilor. Bebeluşul nu are nevoie de mănuşi pentru a nu se zgâria. Poţi să-i tai unghiile uşor cu un foarfece mic în timp ce doarme.

Trebuie să aibă mâinile goale căci le vă examina, le va suge; asta îl va face să afle lucruri noi despre lumea înconjuratoare şi îl va ajuta să se liniştească la supărare. Pe măsură ce ajungi să-ţi cunoşti copilul şi el pe tine, vei şti ce anume îl supără atunci când plânge, vei şti să-i interpretezi felul în care plânge.Mulţi părinţi greşesc crezând că bebeluşului îi este foame de fiecare dată când plânge. Asta nu e adevarat. Uneori când plânge vrea să spuna “Joacă-te cu mine, tati” sau “Vorbeşte cu mine, mami”.

Pasul al zecelea: sentimentele

Curând vei observa că bebeluşul va simţi în ce stare te afli şi va reacţiona la sentimentele puternice exprimate în jurul lui. Cam pe la 5 luni va conştientiza şi el că e mic şi cam neajutorat. Îşi va da seama de sentimentele oamenilor atunci când vorbesc. În special va şti când oamenii sunt supăraţi sau când tonul pe care-l folosesc e unul de reproş. Asta l-ar putea înspăimânta. Ar fi bine şi l-ai ajuta dacă l-ai putea ţine departe de vocile puternice, furioase.

Dacă nu poţi, încearcă măcar să-l linişteşti când e speriat. Bebeluşul simte şi când eşti agitat, relaxat sau încordat, şi îi vei insufla aceeaşi stare.

Dacă eşti încordat sau supărat, e bine să laşi bebeluşul într-un loc sigur până te calmezi. Respiră adânc de 20 de ori, loveşte o pernă sau mâzgăleşte o hârtie căci te poate ajuta să-ţi descarci sufletul. La fel de bine poţi să ieşi la o plimbare cu copilul.

Pasul al unsprezecelea: stimularea dezvoltării bebeluşului

Nu toţi bebeluşii se dezvoltă în acelaşi ritm, dar întotdeauna în aceeaşi ordine. Unii bebeluşi merg de-a buşilea la 6 luni, alţii la 9 luni. Unii bebeluşi merg în picioare la 10 luni, alţii la 14 luni. Dezvoltarea bebeluşului va începe de la cap şi se va termina la picioare! Primul lucru pe care îl va face nou-născutul va fi să urmărească cu privirea un obiect sau se va uita după tine. De asemenea, va mânca (va suge sau va înghiţi) atunci când vrea.

Pe la 2 luni majoritatea bebeluşilor zâmbesc şi capătă mai multă putere la gât.

Pe la 3 luni bebeluşul îşi poate ţine singur capul drept.

La 4 luni bebeluşul întinde mâna dupa obiecte şi începe să-şi folosescă mâinile.

La 5 luni bebeluşul se poate întoarce de pe o parte pe alta. Lasă-l mult timp să se întindă singur pe o păturică aşezată pe podea. Asta e gimnastica lui, foarte importantă pentru o dezvoltare sănătoasă.

Pe la 6 luni muşchii spatelui se întăresc şi bebeluşul va fi capabil să stea în şezut cu ajutorul tău.

La 8 luni bebeluşul poate să stea singur în funduleţ şi va începe să înveţe să meargă de-a buşilea (datorită gimnasticii de pe podea!).

La 9 luni bebeluşul va şti să meargă de-a buşilea.

La 11 luni probabil va merge singur ţinându-se de diferite obiecte. Îşi va folosi şi degetele, nu numai mâna. Va culege de jos chiar şi cele mai mici obiecte şi câteodată ţi le va aduce ţie sau ţi le va bagă în gură (atenţie!).

Cândva, între 12 şi 14 luni copilul va merge singur!

Ţine minte, copiii se dezvoltă în ritmuri diferite, dar întotdeauna de la cap la picioare. Aşă că ai grijă să înveţi bebeluşul să stea în funduleţ înainte să-i arăţi cum să meargă de-a buşilea, şi să mearga bine de-a buşilea înainte să-l încurajezi să meargă în picioare. E cel mai sigur mod de a ajuta micul său corp să devină puternic şi capabil!